O altă soluție, tot în contextul în care plafoanele de împrumut nu se dereglementează, o reprezintă societățile de proiect.
Să vă dau un exemplu. Există primării care vor să își cumpere autobuze electrice. Ce fac? Mă apuc și fac un împrumut ca primărie acum și știu sigur că abia peste doi ani voi putea utiliza creditul și voi putea să achit autobuzele? Nu, eu am nevoie de autobuze acum. Atunci fac o companie de proiect, compania de proiect poate lua credit cu garanția consiliului local, dacă consiliul local este 100% acționar sau 99% acționar, garanția va fi de 100% sau 99%.
Cu garanția consiliului local, compania poate lua credit mult mai ușor decât orice alt start-up, orice companie nou înființată are probleme să ia un credit bancar. Dar o companie nou înființată care are garanția consiliului local și care, de fapt, este în totalitate deținută de consiliul local, poate lua credit mult mai ușor. Această companie nu se supune plafonului de trageri stabilit prin lege, ea intră pe un alt plafon de trageri, care din fericire nu s-a epuizat niciodată în România.
Iată cât de des e folosită această idee de către edilii din România dacă niciodată până acum plafonul de trageri, plafonul de contractare împrumuturi pentru companiile de proiect aflat în subordinea primăriilor nu s-a epuizat niciodată. Această soluție e, la fel, cvasi necunoscută. Există soluții (astea sunt cele mai evidente) care permit, chiar și în contextul legislativ actual, primăriilor și consiliilor județene să acceseze finanțări rambursabile, chiar dacă nu în nume propriu.
