În general, fondurile nerambursabile, atât cele europene, cât și cele naționale, prezintă o serie de deficiențe ce conduc la o implementare lentă a proiectelor de investiții locale sau, nu de puține ori, la o blocare completă a realizării lor. Însă aceste deficiențe nu sunt singurele motive pentru care observăm faptul că România se dezvoltă cu pași de melc.
Utilizarea aproape exclusivă a fondurilor nerambursabile în finanțarea proiectelor de interes local poate limita perspectiva din care sunt privite posibilitățile de dezvoltare a comunităților românești. Ce s-ar întâmpla dacă fondurile europene nu ar mai fi disponibile și cum reușesc alte țări să se dezvolte fără ele?
Autoritățile locale și companiile au posibilitatea de a accesa piața de capital pentru a finanța proiecte ambițioase sau pentru refinanțarea datoriilor, prin intermediul obligațiunilor. În comparație cu creditul bancar, acest instrument oferă un set considerabil de avantaje iar, în cazul utilizării obligațiunilor municipale, au de câștigat atât autoritățile publice cât și populația.
În urmă cu aproape un deceniu, Uniunea Europeană a impus statelor membre menținerea unui deficit bugetar de maxim 3%, prin intermediul procedurii de deficit excesiv. Ca măsură, România a limitat capacitatea autorităților publice de a se împrumuta și dezvolta prin forțe proprii, făcând astfel comunitățile tot mai dependente de guvern.
Știm cu toții faptul că orice criză naște oportunități și, fără îndoială, România are o fereastră de oportunitate în actuala criză pandemică. Dar știm oare să o fructificăm sau vom ieși din această pandemie fără prea multe lecții învățate?
Teama de a ceda controlul implementării și responsabilitatea gestionării unor servicii de utilitate publică către operatori privați este, probabil, principalul motiv pentru care investiții majore de interes local au rămas la nivelul unor promisiuni. Însă, din păcate, teama nu pare să fie singura explicație pentru care parteneriatele public-private sunt atât de rare în România.
De multe ori, urgența implementării unor proiecte de investiții publice determină necesitatea utilizării unor soluții de finanțare alternative. Însă, la fel de multe ori, aceste soluții sunt ignorate din motive ce pot fi cu greu justificate.
Atât autoritățile publice cât și companiile private au misiunea de a pune mai presus de orice interesele contribuabililor sau cele ale acționarilor pe care îi reprezintă. De aceea, în cazul contractării unui împrumut rambursabil, alegerea corectă a consultantului financiar este esențială pentru evitarea unui conflict de interese cu consecințe extrem de costisitoare.
