Soluțiile la aceste probleme legate de legiferarea excesivă a împrumuturilor sunt pe două paliere. Primul palier, evident, nu cel mai simplu, dar cel mai corect, ar fi palierul legislativ. Eliminarea acestor plafoane din viața publică și din viața primăriilor și din viața consiliilor județene. Aceste plafoane sunt un coșmar și nu folosesc la absolut nimic, mai ales în contextul în care astăzi, chiar dacă ele nu sunt legate de deficitul bugetar consolidat, așa cum am demonstrat mai devreme, astăzi putem să creștem acest deficit bugetar datorită rezoluțiilor UE privitoare la pandemie și privitoare la cheltuielile excesive impuse de sistemele sanitare. Pe acest fond noi avem o fereastră de oportunitate, în care putem să folosim această temporară posibilitate de creștere a deficitului bugetar pentru împrumuturi destinate exclusiv investițiilor.
Din nefericire, în ultima perioadă creșterea deficitului bugetar la nivel consolidat, la nivel guvernamental, s-a produs pe fondul unor cheltuieli excesive (unele justificate de situația pandemică, altele mai puțin justificate), pe fondul unor împrumuturi cu dobânzi foarte bune pe care statul român le-a accesat dar, din nefericire, le-a accesat exclusiv pentru pensii, salarii ale bugetarilor și pentru cheltuieli de sănătate. Foarte puțini din banii împrumutați s-au dus pe investiții.
Singurele soluții pentru a genera dezvoltare economică în România sunt cele legate de modernizarea infrastructurii, sunt cele legate de modernizarea infrastructurii tradiționale, așa cum o știm, dar și de digitalizare și modernizarea infrastructurii digitale. Spuneam că putem în continuare să profităm de această oportunitate pe care ne-o oferă Uniunea Europeană, și anume, temporara posibilitate de a ne abate de la Tratatul de la Maastricht, în sensul în care Tratatul impunea o păstrare a deficitului în limita de 3% din PIB, și să folosim această oportunitate pentru a relansa investițiile în infrastructură. Dar investițiile în infrastructură, în general, nu sunt în mâna guvernului central.
Investițiile în infrastructură sunt de cele mai multe ori și majoritar în mâna primăriilor, consiliilor județene. Pe lângă autostrăzi și a coridoarelor pan-europene ai nevoie de gaze, ai nevoie de apă, de nenumărate obiective de investiții la nivel local, în toată țara. Uniunea Europeană nu ne dă bani pentru gaze, nici pentru străzi, și atunci, primarii ce fac? Așteaptă de la stat, sau se împrumută. Dacă e să se împrumute, putem degenera o creștere a deficitului bugetar pe anii viitori prin aceste împrumuturi destinate investițiilor în infrastructură. Nu este corect și normal ca această depășire e deficitului bugetar consolidat de 3% din PIB să se facă doar pentru cheltuielile operaționale, salarii și așa mai departe. Această depășire a deficitului bugetar trebuie orientată preponderent către investiții în infrastructură la nivel local.
Eliminarea acestor plafoane pe fondul relaxării restricțiilor impuse de UE poate fi o sabie extraordinar de bună pentru a câștiga nu o bătălie, ci un război – războiul României cu țările mult mai civilizate, să ajungem acolo. Observăm că de 30 de ani ne chinuim și facem progrese extrem de mici. Avem acum fereastra de oportunitate în care să facem acel salt calitativ.
