Dacă aceste schimbări legislative întârzie și eliminarea acestor plafoane arbitrar stabilite și caduce nu sunt posibile într-un interval foarte scurt, există, pe baza legislației existente acum în România, o multitudine de alte soluții. Mă refer la parteneriatul public-privat. Avem temei legal, avem bază legală, ordonanța respectivă este foarte simplă și ușor de aplicat, nu există niciun fel de problemă în aplicarea ei. Totuși, foarte mulți edili locali nu știu despre ce e vorba, se tem, au senzația că nu se poate face. Pentru că guvernul nu a reușit să facă nici aeroport prin parteneriat public-privat, nici autostrăzi, nici spitale.
A existat o listă de proiecte, pe vremea guvernului păstorit de Dragnea, cu vreo 30-40 obiective de investiții majore pe care România le propunea comunității internaționale pentru realizarea de parteneriate public-privat. Toate proiectele respective păcătuiau prin lipsa de realism. Erau făcute din birou și nu luau în calcul faptul că orice investitor privat care ar veni să investească într-un aeroport sau într-un spital vrea siguranța recuperării investiției și la un randament cât de cât onorabil. Dar asta nu înseamnă că acel cadru legislativ este greșit. Dimpotrivă, este foarte bun, poate fi aplicat.
În continuare există nenumărat de multe proiecte care sunt de interes local, investiții în infrastructură de interes local, care pot fi realizate prin parteneriat public-privat. Comunitatea internațională este evident interesată de astfel de investiții pe termen lung, pentru că spre deosebire de un credit bancar sau de o emisiune de obligațiuni, avantajul parteneriatului public-privat este dat de faptul că perioada de returnare a investiției este mult mai mare. Investiția se face pe o perioadă de 35-39-45-49 de ani. Nimeni nu îți dă credit bancar pe 49 de ani, nu poți să faci nici o emisiune de obligațiuni municipale pe 49 de ani, că nu ți-o cumpără nimeni.
În schimb, investitorii sunt interesați și există fonduri de infrastructură rutieră în Polonia, există fonduri destinate construcției de noi spitale, o mulțime, în Germania, în Israel, în Austria. Există fonduri destinate îmbunătățirii și investițiilor în infrastructura de apă, canalizare, aducțiune de apă, producție, distribuție de apă. La nivel internațional există aceste fonduri de investiții care știu să-și facă treaba și să ofere un produs calitativ bun. Important e noi să știm să facem caiete de sarcini, să facem documentații de elaborare care să corespundă atât intereselor noastre, pentru că vrem apă potabilă de calitate, vrem canalizări care să nu se înfunde, vrem stații de epurare care să asigure o reutilizare eficientă și sustenabilă a apei.
Dar la fel și investitorul vrea siguranța că-și va putea recupera banii investiți și vrea siguranța unui randament – și nu a unui randament spectaculos, unui astfel de fond de investiții, dacă îi oferi un 3-4% pe an la euro, e mai mult decât mulțumit. Dar trebuie să facem acele studii de fundamentare realist, nu cu valori umflate, trebuie să facem calcule foarte bine, să apreciem nivelul achizițiilor care se vor face în proiect la valori realiste, nu la valori umflate, și lucrurile se pot face. Se pot face foarte ușor, trebuie doar voință, atât, voința autorităților locale. Pentru că un astfel de parteneriat public-privat necesită două treimi din numărul consilierilor locali.
